Definiția cu ID-ul 426360:
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. –
Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță.
Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103);
cf. bg. buren,
sb. burjan,
rus. burjan,
mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii
sb. –
Der. buruieniște,
s. f. (hățiș); buruienos,
adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena,
vb. (a năpădi buruienile un teren).
Buruian C4 83-de-n C4 83duf dex online | sinonim
Buruian C4 83-de-n C4 83duf definitie